Foto: Stan Vidrighin în anul 1896, la absolvirea Gimnaziului de stat maghiar și regal din Sibiu.
Foto credit: Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, Fond Liceul Gheorghe Lazăr.
Pe vremea când Octavian Goga abia împlinise 7 ani, Stan Vidrighin, cu 5 ani mai mare, pleca de la Rășinari spre Sibiu pentru a-și continua studiile la Gimnaziul superior de stat maghiar și regal. Școala îl întâmpina în Piața Mare a Sibiului, în clădirea din prelungirea Bisericii romano-catolice, cu săli de clasă neîncăpătoare pentru numărul tot mai mare de elevi.
Director era Veress Ignác (1868-1897), o adevărată personalitate a intelectualității maghiare din Transilvania secolului al XIX-lea, apreciat filolog în epocă.
Profesorii erau maghiari, secui, șvabi, slovaci, cehi, ruteni și evrei maghiarizați, chiar și câțiva români, cu toții bine pregătiți, dar distanți în relația cu elevii.
Predominau elevii români ortodocși și greco-catolici și cei maghiari catolici, la care se adăugau și câțiva germani catolici și copii catolici de la Orfelinatul „Terezian”, porecliți „ciori” („csoka”), datorită uniformei lor de culoare închisă, veniți din toată Transilvania dar și din alte regiuni.
Renumele de care se bucura gimnaziul sibian a făcut ca pe băncile lui să studieze cei mai buni copii din Transilvania. Dintre cei care au învățat aici în aceeași perioadă cu Stan Vidrighin, în diverse clase și ani de studii, mulți au devenit personalități de necontestat: Lazăr (Lucian) Triteanu (episcop al Romanului), Ștefan Octavian Iosif (poet și traducător), Traian Bratu (rector al Universității din Iași, președinte al Senatului României) – consătean cu Stan Vidrighin, Axente Banciu (profesor și publicist, membru de onoare al Academiei Române), Ioan Lupaș (istoric și om politic, membru titular al Academiei Române) Octavian Goga (poet și om politic, membru titular al Academiei Române) – consătean cu Stan Vidrighin, Onisifor Ghibu (pedagog și om politic, membru corespondent al Academiei Române) și alții.
Limba de predare în școală era cea maghiară. Atmosfera era destul de tensionată. Să nu uităm că ne aflam într-o perioadă în care tendințele de maghiarizare forțată a românilor din Transilvania se accentuau de la an la an.
În această ambianță își va petrece Stan Vidrighin la Sibiu cei opt ani de gimnaziu (patru de gimnaziu inferior și patru de gimnaziu superior), în perioada 1888-1896.
Începutul va fi destul de greu. În clasa I de gimnaziu, rășinăreanul nostru abia ia note de trecere (calificativul „satisfăcător”) la principalele materii de studiu: limba maghiară și limba latină însă problemele cele mai mari le întâmpină la gimnastică, unde rămâne corigent (calificativul „nesatisfăcător”).
Cum era și firesc, mult mai bine se descurcă la limba română, la care îl are ca dascăl pe reputatul preot-profesor greco-catolic Ioan Rusu și la religie ortodoxă, unde în cei opt ani de studiu de la Sibiu se va bucura, pe rând, de erudiția profesorilor-cateheți de la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu Ioan Crișan, Emilian Popescu și Ioan Popovici.
În clasele a II-a și a III-a, calificativele sunt în continuare modeste, dar nu mai rămâne corigent la nici o materie. Din clasa a IV-a, situația școlară se schimbă radical. Are calificative de „bine” și „foarte bine” la toate disciplinele. În clasele a V-a și a VI-a studiază și limba franceză, la care obține calificativul maxim. Mai mult, în clasa a VIII-a, primește la propunerea conferinței profesorale premiul în bani al Fundației „Putnoky Miklós”, înființată în anul 1885 de profesorul cu același nume din gimnaziul sibian drept recunoștință pentru că manualele sale (un ABC-dar maghiar-român, un legendar maghiar-român, o Gramatică a limbii maghiare, o Carte de lectură, un Dicționar român-maghiar etc.) au fost introduse în școlile primare confesionale ortodoxe.
Perioada în care Stan Vidrighin a fost elev la Sibiu este marcată și de două evenimente extrașcolare deosebite.
În timpul și după Procesul memorandiștilor de la Cluj din 25 aprilie – 25 mai 1894, la Sibiu au avut loc manifestații de susținere a celor anchetați abuziv, la care au luat parte și elevi din toate clasele de la a III-a la a VIII-a din Gimnaziul sibian, inclusiv Octavian Goga. Unora dintre participanți li s-a scăzut nota la purtare, iar trei elevi din clasa a VIII-a de gimnaziu au fost exmatriculați. Stan Vidrighin, pe atunci în clasa a VI-a de gimnaziu, nu este menționat printre participanți.
Doi ani mai târziu, în 1896, maghiarii au sărbătorit cu manifestații fastuoase în toată Ungaria 1.000 de ani de la venirea lor în Europa. Stan Vidrighin va fi martorul acestora atât la Sibiu, unde toți elevii au fost obligați să-și procure o medalie jubiliară împodobită cu o cocardă în cele trei culori ale Ungariei și s-o poarte în piept pe durata mai multor săptămâni, dar și la Budapesta, unde își va continua studiile începând cu toamna anului 1896, la Institutul Politehnic din capitala Ungariei.