Despre activitatea și realizările lui Stan Vidrighin la Timișoara ne vorbesc azi documente și articole editate de Aquatim SA. Despre familia sa, însă, nu se știe aproape nimic. Să aducem așadar la lumină câteva informații despre familia marelui inginer.
Stan Vidrighin s-a născut nu departe de orașul Sibiu, capitala sașilor transilvăneni, la acea „margine de mijloc” care era odinioară satul Rășinari, pe atunci la granița Imperiului Austro-Ungar. Cea mai mare și mai renumită comună a Sibiului, atât prin frumusețe cât și prin personalitățile pe care le-a dat culturii române și prin rolul pe care l-a jucat în istoria neamului românesc, acest milenar sat de ciobani a rămas în istorie, oarecum surprinzător, nu cu denumirea principalei ocupații a locuitorilor, oieritul, ci cu cea care ne amintește de o altă îndeletnicire tradițională a localnicilor, „rășinăritul”.
An de an, la „Fântâna Roșcă”, iar mai târziu „La becheri”, în Muntele Bătrâna-mare, în pădurile de brad, zeci de rășinăreni adunau și fierbeau primăvara și vara, în mari vase de lut, rășina (bechiul) ce se scurgea din brazii spintecați cu scoaba în coajă. Mari cantități de rășină ajungeau apoi la Sibiu, în teocuri de scoarță și se vindeau fabricanților de săpun, firnis, terbentină și feștele.
Rășinariul este astăzi legat mai mult de numele lui Octavian Goga și Emil Cioran. Dar, să nu uităm că, printre mulți alți fii de seamă ai satului, comuna se mândrește și cu Stan Vidrighin.
Stan Vidrighin s-a născut aici la 28 ianuarie 1876, în casa de la numărul 543 (azi nr. 692), pe strada Giurculeț, casă tradițională rășinăreană de pe la 1860, din bârne sănătoase și puternice, cu locuința pe partea dreaptă a curții, așezată de-a lungul, în spate cu un mic depozit de lemne, cu șura perpendiculară pe casă și cu o grădină foarte mică. A fost moșit de bunica sa din partea mamei, Stana Oancea.
Născut în anul 1849, în vâltoarea Revoluției, tatăl său, Ioan Vidrighin, fiul lui Șerban (Șerbu, Servian) Vidrighin provenea dintr-o veche și înstărită familie de oieri rășinăreni. Preluase tradiția familiei, desfășurându-și activitatea ca „econom” (țăran înstărit, proprietar de oi, ale cărui venituri constau în principal din comercializarea produselor din oaie – carne, brânză, lapte, lână), având acasă o renumită măcelărie, dar și livezi în marginea satului, „Sub Costișă”.
Mama era Soră Oancea, fiica lui Stan Oancea, tot rășinăreancă, născută în anul 1845. Cei doi se căsătoriseră la 18 octombrie 1870, avându-i ca nași pe Vasile și Ana Bloțiu, iar ca preot de cununie pe Ioan Bratu (1818-1878), bunicul din partea mamei al lui Octavian Goga.
Ioan și Soră Vidrighin vor avea cinci copii, toți băieți.
Primul născut în familie va fi Șerban (Serbu, Servian), la 20 iulie 1871. El purta așadar, conform tradiției, prenumele bunicului din partea tatălui. Se va dedica carierei militare, ajungând în final ofițer în armata austro-ungară.
Cel de-al doilea băiat, Ion, născut la 8 august 1873, va fi botezat după prenumele tatălui și va prelua afacerea familiei.
Stan va fi al treilea născut, la 28 ianuarie 1876, purtând conform aceleiași tradiții, cu sfințenie respectată în Rășinari, prenumele bunicului din partea mamei.
Al patrulea băiat va fi Vasilie (Vasile), născut la 6 aprilie 1878. El se va ocupa cu oieritul.
Al cincilea fiu, ultimul născut în familie, la 26 martie 1884, va fi Coman, care va prelua tot îndeletnicirea tradițională a familiei. El a rămas în casa părintească, revenindu-i în plus și sarcina de a avea grijă de părinți, odată ce aceștia înaintau în vârstă. El îi trimitea în fiecare an lui Stan Vidrighin o ladă mare cu cele mai frumoase și mai sănătoase fructe din grădină. Fiecare măr sau pară erau atent învelite unul câte unul și așezate în ladă pentru a nu se strica. Coman a avut șase copii: Ion, Pătru, Coman, Stan, Soră (a cărei fiică, Ana, trăiește și azi în Timișoara) și Servian (a cărui soție, Marina, locuiește în casa părintească de la Rășinari). Documentele vremii menționează că în 1906 fusese arestat, dar motivele nu le cunoaștem.
Șerban, Ioan, Stan și Coman au avut ca nași de botez pe Ana și Vasilie Bloțiu, aceiași care îi cununaseră și pe părinți, iar Vasilie pe Ana și Bucur Bratu. Primii trei băieți (Șerban, Ioan și Stan) au fost botezați de un alt celebru fiu al satului, preotul Sava Popovici Barcianu. Numele preotului care l-a botezat pe Vasilie nu a rămas consemnat, dar cunoaștem că pe fiul cel mai mic, Coman, la botezat preotul Iosif Goga, tatăl lui Octavian Goga, care abia se mutase în Rășinari.
Frații care au rămas ciobani (Ion, Vasilie și Coman) se mândreau că din munca lor i-au întreținut la școală pe Șerban și pe Stan. În schimb Stan, deși din lipsă de timp nu venea prea des în Rășinari, nu și-a uitat nici el familia. Când părinții au îmbătrânit și s-au îmbolnăvit, le-a adus chiar medici din străinătate ca să-i trateze. Om corect, modest și echilibrat, care și-a creat cariera și averea numai prin muncă, a refuzat să-și pună în diverse funcții publice rudele care au apelat la el și le-a făcut cadouri modeste (o mașină de cusut, un costum de haine etc.), încurajându-i să-și câștige banii prin efort propriu, dându-se pe sine ca exemplu.
Bibliografie:
- PĂCALĂ, V., Monografia satului Rășinariu, Sibiu, Editura Etape, 2000.
- Arhiva Primăriei comunei Rășinari, Documente de stare civilă, Tom II Protocolul cununaților căsătoriți 1840-1882, anul 1870.
- Arhiva Primăriei comunei Rășinari, Documente de stare civilă, Tomul VI, Mstricola botezaților, Anii 1859-1877, anul 1876.
- Arhiva Primăriei comunei Rășinari, Documente de stare civilă, Duplicatul registrului de nașteri al circumscripției oficiului de stare civilă pe anii 1870-1895.
- Discuții cu Marina Vidrighin, soția lui Servian Vidrighin și nora lui Coman Vidrighin.
- Discuții cu Ana Bălășoiu, nepoata lui Coman Vidrighin (fratele lui Stan Vidrighin).